1. La noi în sat ne plăcea să ne jucăm cu fotbalul. Ţin minte cum umflam o beşică de porc, şi-o legam cu aţă, ne făceam porţi din pulovere ponosite, şi jucam până ne gonea noaptea acasă. Nu prea ne pricepeam noi, că eram toţi vineţi pe la fluierul piciorului, dar ne plăcea să credem că jucăm bine. Printre noi era însă unul care chiar juca bine. Ştia tot satul. Şi pentru că juca bine, aşa i-a rămas numele, şi-i spuneam A lu' Joacă-Bine: